Sfantul Iosif

INDISPONIBIL

Sfantul Iosif,sotul Sfintei Fecioare Maria,30X40CM

Iosif cobora din neamul regelui David: “Iosif, fiul lui David”, cum l-a numit si ingerul care il incuraja sa accepte situatia neobisnuita a logodnicei sale Maria. Faptul cel mai insemnat din viata acestui om “drept” este casatoria lui cu Maria, casatorie care a avut loc in tinerete, sau chiar la maturitate.Traditia populara ni-l arata pe Iosif in concurentacu alti tineri care cereau mana Mariei.

Alegerea a cazut asupra lui, deoarece bastonul pe care il purta a inflorit in chip miraculos, in timp ce bastoanele celorlalti au ramas uscate. Aceasta simpatica legenda are si o semnificatie mistica: din tulpina uscata a Vechiului Testament, sub razele soarelui rascumpararii, infloreste viata noua a harului.Casatoria dintre Iosif si Maria a fost o casatorie adevarata, desi amandoi si-au propus sa traiasca in castitate. indata dupa logodna, Iosif a observat semnele sigure ale maternitatii Mariei; cu toate ca nu avea nici o indoiala asupra nevinovatiei si integritatii sotiei sale, se gandea “sa o paraseascain ascuns”.

Aceasta pentru ca “fiind un om drept”, dupa cum spune evanghelistul, nu voia sa dea ocazia la banuieli si nici sa acopere cu prezenta sa un fapt inexplicabil. (Calificativul de “drept”, atribuit lui Iosif in aceasta situatie dramatica, este ca si lumina orbitoare a unui flash, care descopera toata frumusetea si maretia sufletului sau).Situatia neclara si tulburatoare a lui Iosif a fost rezolvata prin interventia unui inger trimis de sus.

Iosif “a luat la el pe logodnica sa” si impreuna cu ea s-a dus la Betleem, locul lui de nastere, pentru a se supune poruncii imparatului Augustus, care cerea ca toti cetatenii imperiului sau sa se prezinte pentru recensamant in localitatile unde s-au nascut. Aici, la Betleem, Cuvantul vesnic a vazut lumina zilei in trup omenesc; el a fost inconjurat cu dragoste de pastorii umili din apropiere, precum si de magii veniti din departari, dar si de banuielile si ura lui Irod, care a silit Familia Sfanta sa fuga in Egipt.Dupa circa cinci sau sase ani s-au intors in casuta Mariei din Nazaret, unde au dus o viatalinistita, de munca si rugaciune.

Cand Isus a ajuns la varsta de doisprezece ani, a mers impreuna cu Iosif la Ierusalim, de sarbatoarea Pastelui; atunci a avut loc cunoscuta intamplare cu pierderea si regasirea lui in templu.Dupa acest episod, se pare ca Evanghelia isi ia ramas bun de la Iosif, retinand icoana vie a Sfintei Familii din Nazaret, in mijlocul careia, sub privirile lui Iosif si ale Mariei, Isus crestea “in intelepciune, in varsta si in har”.

Probabil viata pamanteasca a lui Iosif s-a sfarsit inainte ca Isus sa-si fi inceput activitatea publica, dupa ce cu umilintasi demnitate a implinit extraordinara misiune de a fi tatal purtator de grija al Mantuitorului intregului neam omenesc.

Chipul sau maret a ramas in umbra chiar si dupa moarte. Comemorarea si cinstirea publica a amintirii sale a inceput abia in secolul al IX-lea. in anul 1621, Papa Grigore al XV-lea a declarat ziua de 19 martie sarbatoare de porunca; Papa Pius al IX-lea, in secolul al XIX-lea, l-a declarat pe Sfantul Iosif ca patron al Bisericii universale.

Un omagiu deosebit i-a fost adus de Papa Ioan al XXIII-lea, care a introdus pomenirea numelui Sfantului Iosif la Sfanta Liturghie, atunci cand se foloseste Canonul Roman.